NetBet Blog Romania

Britanicul Andy Murray este exemplul viu că speranța moare ultima! Tenismenul a cunoscut extazul și agonia în ultimii 10 ani

Andy Murray, locul 66 în ierarhia ATP, a scris istorie în tenisul profesionist, în ciuda dificultăților întâlnite în ultimii ani. Fanii tenisului care joacă la pariuri sportive pot întâlni cote impresionante la turneul de la antipozi.

10 ani de extaz și agonie

Britanicul Andy Murray a reușit să treacă vineri dimineața de australianul Thanasi Kokkinakis (locul 159 ATP), după un meci plin de tensiune și spectacol, care a durat 5 ore și 45 de minute. Recordul la Australian Open rămâne, totuși, meciul dintre Novak Djokovic și Rafael Nadal din finala competiției de acum 11 ani. Acel meci, câștigat de sârb, a durat cu 8 minute mai mult.

Acest rezultat impresionant vine după mai mulți ani în care britanicul a încercat să depășească perioada în care a fost afectat de mai multe operații. În 2013, el a fost supus unei intervenții chirurgicale în partea de jos a spatelui pentru o serie de probleme apărute încă din sezonul trecut și pe care credea că le-a depășit.

Decizia de a se opera a venit după ce, în 2013, Murray a reușit să câștige turneul de la Wimbledon, aceasta fiind prima dată când un jucător britanic adjudeca acest trofeu de la finala câștigată de Fred Perry în 1936. Murray este primul jucător din Scoția care a reușit această performanță.

Chiar dacă a revenit în 2014 cu forțe noi, acest sezon competițional nu i-a adus foarte multe britanicului. Atunci, Murray nu a reușit să se impună în nicio competiție majoră, deși a fost aproape să ajungă în finala de la Roland Garros, unde a jucat în semifinale. În rest, la Australian Open, Wimbledon și US Open, s-a oprit în „sferturi”. Mai mult, Murray a ieșit atunci din top 10 ATP din cauza rezultatelor proaste.

În sezonul următor, britanicul a reușit să ajungă în finala de la Australian Open, pe care a pierdut-o în fața lui Novak Djokovic la scorul  6–7(5–7), 7–6(7–4), 3–6, 0–6. În 2015, el a mai atins faza semifinalelor la Roland Garros și Wimbledon.

2016. Murray avea să cunoască fericirea din nou pe terenul de tenis. A reușit să îl învingă pe canadianul Milos Raonic în finala de la Wimbledon, să câștige ATP Finals în fața lui Djokovic, să obțină două medalii olimpice în Brazilia și să fie pe primul loc în ierarhia ATP.

Pe cât de bun a fost 2016, atât de prost a fost anul 2017, când a avut o formă slabă și s-a accidentat la șold. A urmat o pauză de recuperare pentru Murray, în speranța că se va face bine. Acest lucru nu s-a întâmplat și în 2018 a fost a fost supus unei noi intervenții chirurgicale. Tot în acest sezon a fost exclus din top 800 ATP.

În 2019 a suferit o a doua operație la șold și a putut să revină pe teren, fără reușite majore. În luna mai a primit titlul de „Sir” din partea Regelui Charles al III-lea (pe atunci Prințul Charles), în cadrul unei ceremonii la care regina Elizabeth a II-a nu a putut participa. Distincția este acordată de monarh numai persoanelor care au avut o contribuție majoră în societatea britanică. Acest titlu a mai fost primit și de cântărețul Elton John, dar și de Alex Ferguson.

Anul următor a început cu un dezastru pentru toată omenirea: pandemia de COVID-19, ceea ce a paralizat pentru o perioadă îndelungată competițiile sportive sau a dus la anularea lor. Fără spectatori în tribune, Andy Murray a participat la US Open 2020, unde a pierdut în a doua rundă în fața lui Felix Auger-Aliassime.

Nici în 2021 nu a reușit să impresioneze în nicio competiție de Grand Slam, iar în 2022 a jucat finala de la Sidney Tennis Classic, fără să o câștige. În 2022, britanicul a reușit să revină în top 50 ATP.

Este 2023 anul în care Andy Murray își va reveni?

Începutul lui 2023 l-a prins bine pe Murray. La Australian Open, vineri 20.01.2023, a jucat un meci maraton, de 5 ore și 45 de minute, împotriva lui Thanasi Kokkonakis, pe care l-a câștigat la limită. El va juca în următoarea rundă cu Roberto Bautista și nu se află printre favoriții la marele titlu.

Cariera a lui Andy Murray a cunoscut suișuri și coborâșuri, fericire și durere. Cu toate acestea, el poate fi exemplul viu că speranța moare întotdeauna ultima.

Exit mobile version