Echipa Națională Football

5 momente în care România s-a făcut de râs în lume cu gazoanele din țară

România debutează în calificările pentru Mondialul din 2018 într-o partidă cu Muntenegru, programată pe Cluj Arena. Modern construit, frumos și cochet, stadionul din Ardeal nu este o alegere tocmai fericită, deoarece suprafața de joc este de o calitate foarte slabă.

Călcată în picioare de sute de mii de oameni la unul din cele mai mari festivaluri ale verii, iarba nu s-a regenerat la timp, iar autoritățile fie nu au vrut, fie nu au putut să schimbe complet gazonul, așa că fotbaliștii vor trebui să joace pe arătură.

Nu este pentru prima dată când se întâmplă așa ceva în ultimii 20 de ani. De fapt, multe meciuri definitorii pentru parcursul tot mai slab al reprezentativei s-au disputat pe terenuri impracticabile. Iată top 5 momente în care gazonul a fost dezamăgitor.

2001: România – Slovenia, 1-1, barajul pentru World Cup 2002

romania---slovenia-1-1
Ultima fază a meciului, momentul în care Adrian Mihalcea este împins în careu, dar arbitrul refuză un 11 metri pentru Romania

A fost momentul care a marcat finalul Generației de Aur, momentul în care ne-am trezit toți microbiștii dintr-un vis frumos – sau poate cel în care am căzut într-un coșmar pe care încă îl trăim.

După o înfrângere 1-2 în tur, în deplasare, „tricolorii” aveau o misiune nu tocmai grea să întoarcă scorul. Cristi Chivu, Cosmin Contra și mai ales Adi Mutu erau principalele guri de tun, dar calitățile fotbalistice superioare ale lor au fost anulate de ploaia care a transformat gazonul stadionului Ghencea într-un nămol de 10-20 de centimetri. Deși se știa de multă vreme că suprafața de joc nu este una de calitate, Federația a dorit să se joace pe stadionul Stelei din cauza unei superstiții, cum că Ghencea ar purta noroc echipei naționale. Deznodământul? Slovenia a fructificat un contraatac, a condus cu 1-0, iar românii nu au putut construi atacuri periculoase din cauza terenului dezastruos și năclăios. Abia pe final a egalat Contra cu un șut de la distanță, dar a fost prea puțin, prea târziu.

2002: România – Norvegia, 0-1, în preliminariile Euro 2004

La un an distanță de la dezastrul cu Slovenia, unii ar fi crezut că lecția a fost învățată. Da de unde! Odată cu noile preliminarii, am pornit la drum tot cu aceleași stadioane prăfuite, tot cu aceleași superstiții, tot cu nămolul din Ghencea. Și soarta ne-a taxat iar: tehnica și jocul nostru de pase normal că nu a funcționat, Norvegia ne-a dat gol la un corner pe final de meci atunci când fundașii nu au mai putut sări și naționala a luat-o iar la vale.

paul-codrea,-cosmin-contra,-romania-norvegia-2002---foto-sportpictures
Paul Codrea si Cosmin Contra s-au zbătut degeaba în nămolul stadionului care trebuia să le poarte noroc

2003: România – Danemarca, 2-5, în preliminariile Euro 2004

Era ultima șansă a naționalei noastre să mai prindă turneul final. Trebuia să batem Danemarca, în sfârșit, renunțasem la superstițiile stupide și meciul a fost programat pe fostul stadion Lia Manoliu. Numai că arena era cheală! Pe ultima sută de metri s-a încercat plantarea de iarbă, dar nu a fost suficient timp pentru a crește un gazon. „Pentru a acoperi lipsurile, cei care s-au îngrijit de gazon au pus nisip în exces. Astfel au rămas celebre șuturile lui Gică Popescu, Contra sau Mutu, care dizlocau și dunele de nisip”, a scris la vremea respectivă cotidianul ProSport.

A fost o luptă fizică, ai noștri au cedat primii și Danemarca ne-a bătut cu un 5-2 rușinos.

Cosmin Contra și Bogdan Lobonț, neputincioși pe un teren dezastruos
Cosmin Contra și Bogdan Lobonț, neputincioși pe un teren dezastruos

2007: România – Olanda, 1-0, în preliminariile Euro 2008

Trecuseră anii, plaja de pe fostul 23 August era dată uitării. Prima divizie era pe cai mari, cu multe echipe în Europa, cu o luptă acerbă la titlu între patru-cinci pretendente. Aveam impresia că fotbalul românesc renăscuse odată cu parcursurile europene reușite de Steaua și Rapid. Doar naționala se încăpățâna să se apere din răsputeri în fața oricui. Aveam o grupă de calificare în care Olanda era favorită. Și când ne-a vizitat Portocala Mecanică,  Victor Pițurcă a decis să ducă meciul la Constanța, pe unul dintre cele mai proaste gazoane din țară. Înaintea meciului a plouat de a rupt și, cu toate acestea, în presa vremii au apărut știri că gazonul ar fi fost udat suplimentar! De data aceasta, România era echipa mai puțin tehnică. Piți mizase pe un meci nul, dar soarta i-a răsplătit cinismul cu o victorie, una din cele mai mari ale lui ca antrenor. Singurul gol al meciului a fost înscris în minutul 71, când, la o fază fixă, Dorin Goian a împins mingea în poartă. Din offside.

Dorin Goian sărbătorește golul, în timp ce olandezii încă nu știu că a fost offside
Dorin Goian sărbătorește golul, în timp ce olandezii se ceartă între ei

2009: România – Austria, 1-1, în preliminariile World Cup 2010

Ultimul moment de „glorie” pentru vechea suprafață de joc din Ghencea a fost în 2009, când România a reușit o remiză cu Austria pe teren propriu, rezultat care a contribuit la parcursul dezastruos în preliminariile World Cup 2010, dar calificarea fusese deja jucată și eram eliminați din cursa pentru mondiale.

Ciprian Marica se luptă cu fundașii austrieci. Bucăți din gazon sar la fiecare contră
Ciprian Marica se luptă cu fundașii austrieci. Bucăți din gazon sar la fiecare contră

2016: România – Muntenegru?

Cel mai probabil, această rușinoasă listă va crește în această săptămână, odată cu meciul de pe Cluj Arena. Dar tot răul spre bine, să sperăm că nu plouă și, dacă totuși va fi rău de tot terenul, măcar să-i încurce pe ai lor, nu pe ai noștri.

#HaiRomania!