Atenție: acest articol conține spoilere despre Squid Game!
Probabil că ai văzut deja Squid Game de la Netflix. Sau, cel puțin, una din milioanele de persoane, care a vizionat deja această dramă de supraviețuire sud-coreeană, ți-a spus că trebuie să îl vezi. În prezent, Squid Game este serialul nr. 1 al serviciului de streaming în 90 de țări diferite și este pe cale să eclipseze Bridgerton ca cel mai popular serial al tuturor timpurilor. Este atât de popular în țara sa de origine încât furnizorul sud-coreean de servicii de internet SK Broadband a dat în judecată Netflix din cauza creșterii traficului de rețea provocat de fanii care vizionează serialul. Probabil acum te întrebi de ce un blog despre jocuri de noroc scrie despre Squid Game dar până la finalul articolului vom atinge acest argument.
Drama sud-coreeană Squid Game doboară recorduri de audiență în întreaga lume
În cazul în care ai reușit cumva să scapi de la a afla premisa serialului hiper-violent și adesea tulburător, în rândurile care urmează îți vom face un scurt rezumat.
456 de oameni, care trăiesc în sărăcie sau sunt înglodați în datorii, primesc o ofertă misterioasă de a juca un joc și de a câștiga niște bani. 4,56 miliarde de woni sau aproximativ 38 de milioane de dolari. Suma o vor afla mai târziu. Printre jucători se numără protagonistul nostru Seong Gi-hun, un dependent de jocuri de noroc care locuiește cu mama sa și care se străduiește să-și întrețină fiica. Prietenul său din copilărie, Cho Sang-woo, șeful unei echipe de investiții la o companie de valori mobiliare, care este căutat de poliție pentru delapidarea clienților săi. Kang Sae-byeok, o dezertoare nord-coreeană care încearcă să-și scoată părinții din țară și fratele dintr-un orfelinat. Oh Il-nam, un bătrân cu o tumoare pe creier. Jang Deok-su, un gangster cu multe datorii la jocurile de noroc. Și Abdul Ali, un imigrant pakistanez, al cărui șef îi reține salariul de luni de zile.
Jucătorilor li se spune că se vor întrece într-o serie de jocuri de copii, cum ar fi lupta cu odgonul și marbles (jocul cu bile chinezești). Câștigătorii fiecărui joc trec în runda următoare, iar cei care pierd sunt eliminați, la propriu.
Fără să știe pentru ce anume s-au înscris, mai mult de jumătate din cei 456 de concurenți sunt împușcați în timpul jocului de deschidere Red Light, Green Light (adică 1,2,3 la perete stai!). Cei care supraviețuiesc sunt îngroziți și cer să plece. Se votează dacă să se oprească sau nu turneul și, în cele din urmă, toți sunt eliberați cu o invitație de a se întoarce din nou, dacă vor dori.
După ce se întorc la luptele lor din viața reală, mai mult de jumătate dintre ei decid să se întoarcă la jocul mortal, jucându-și viețile pentru o șansă mică la o plată mare.
Squid Game, un succes fulminant
Nu există nicio îndoială că, de când a debutat, pe 17 septembrie, Squid Game a avut un mare ecou în rândul oamenilor din întreaga lume, datorită comentariului social despre clase și despre modul în care cei săraci sunt adesea nevoiți să se degradeze sau să se pună în pericol pentru a supraviețui.
Spre finalul seriei, ne sunt prezentate “VIP-urile” mascate, patroni bogați care pariază pe jocuri și urmăresc „meciurile” pentru propriul amuzament.
Dar, prin faptul că dedică atât de mult timp acestui clișeu întortocheat, vechi de când lumea – “bogătașii plictisiți îi fac pe cei săraci să lupte până la moarte pentru propria distracție” – Squid Game nu face de fapt decât același lucru pe care îl critică la personajele sale negative? Îl putem învinovăți pe Front Man, liderul mascat al jocului, pentru că stă deoparte, bea un scotch și se uită cu jind la măcelul care se desfășoară pe un ecran, când noi facem în esență același lucru?
Squid Game nu-și glorifică violența, dar se bazează foarte mult pe ea. Camera de filmat se îndepărtează rareori de scenele macabre, forțându-i pe spectatori să se confrunte cu ceea ce presupune o luptă până la moarte în stilul Hunger Games.
Există, bineînțeles, și o evoluție a personajelor. Precum și o mulțime de drame care se desfășoară în afara jocurilor pentru a evidenția modul în care oamenii vor minți, trișa sau chiar ucide pentru a-și asigura propria supraviețuire. Dar jocurile sunt forța motrice din spatele seriei, iar acestea sunt adesea chinuitoare. Într-o rundă deosebit de crudă, jucătorilor li se spune să se asocieze și toți își aleg cei mai apropiați prieteni sau aliați din joc, crezând că vor juca împreună. Însă, în scurt timp, află că vor juca împotriva partenerului lor, iar cel care pierde va fi ucis. Un bărbat își bate soția în jocul bolnav, iar după ce aceasta este executată, se sinucide.
Scenele de acest gen sunt menite să ilustreze situația dificilă în care se află jucătorii, dar narațiunea serialului nu face decât să evidențieze faptul că protagoniștii nu au de ales, pot doar să concureze cu viețile lor pentru șansa de a câștiga câteva milioane de dolari.
Ce anume dorește să se transmită prin aceasta metaforă? Că, atunci când suntem puși la colț, noi, oamenii, ne întoarcem la instinctele noastre animalice și suntem dispuși să facem orice este necesar – chiar să-i oferim pe alții pentru a fi sacrificați – pentru a supraviețui? Este un aspect important și destul de evident.
Lecția despre jocul responsabil
Totuși Squid Game nu este doar o critică a societății contemporane și a capitalismului. Există și o lecție despre jocurile de noroc care poate fi învățată din acest serial.
Sunt dificultățile financiare principalul motiv pentru dependența de jocurile de noroc? Dependența de jocuri de noroc nu afectează doar participanții la Squid Game. Anumiți factori pot pune oamenii în pericol, chiar dacă nu au dificultăți financiare. Front Man și VIP-urile bogate sunt și ei dependenți de jocurile de noroc. Niciun eveniment sportiv sau cazinou nu le-ar mai putea satisface pofta de joc.
Înainte ca personajul principal din Squid Game să ajungă pe o insulă jucând jocuri mortale, viața sa financiară și de familie era în ruină din cauza dependenței sale de jocurile de noroc. Pe scurt, problemele sale au fost cauzate de un comportament riscant și pentru a le „rezolva” și-a asumat un risc și mai mare.
Oamenii au o dorință naturală de a-și asuma riscuri. Ne angajăm în activități riscante în mod regulat, fie că este vorba de a depăși limita de viteză în trafic, de a învârti rolele unui slot, de a conduce motociclete sportive sau de a sări cu parașuta. Asumarea de riscuri, de multe ori, duce la inovație și sporește creativitatea, poate chiar ajuta rasa umană să evolueze. Cu toate acestea, când dorința de a-și asuma riscuri duce la prejudicii, pot apărea probleme serioase.
Ce s-ar întâmpla dacă un comportament iresponsabil te-ar face să îți pui propria viață în joc pentru șansa de a câștiga bani? Squid Game, din acest punct de vedere, descrie jocurile de noroc problematice în cea mai extremă și distopică formă a lor. Atunci când oamenii folosesc jocurile de noroc ca sursă de venit principal sau joacă cu mai mulți bani decât își pot permite să piardă, acestea pot deveni problematice. Jocurile de noroc sunt interactive, distractive și îți pot aduce câștiguri care să te urce pe culmile fericirii, dar trebuie consumate întotdeauna responsabil.